SHARE

1920619_817419404954249_1417559656_nAr trebui să se facă un studiu despre cafeaua din viaţa celor care lucrează în . Ar fi fain să ştim care e numărul ideal de pahare de pe care un jurnalist le poate bea într-o zi, ca să, you know, “documenteze bine”. Da, e vorba de pahare de cafea, nu ceşti de cafea – ceştile sunt mai scumpe deşi licoarea din ele e la fel de proastă ca aia din “tonomate”. Apropo, abia găseşti în un birt cu cafea bună…

Mi-ar plăcea să ştiu de exemplu cine e cel mai mare băutor de cafea din presa hunedoreană, ca să zic aşa, şi dacă apetitul lui are legătură cu calitatea muncii sale. Şi cum poţi face un jurnalist să îţi răspundă “Nu”, la întrebarea: “O cafea?”. Am văzut o imagine faină, în care apărea un reporter în faţa unei tastaturi, spunând: “Asta e o treabă pentru alcool”, în ce îşi privea monitorul şi împingea cafeaua, ca şi cum ar fi mutat o piesă de şah. Adevărul e că uneori un pahar de vin îţi dă mai multă inspiraţie decât o cană de cafea. Dar probabil ţine şi de momentul zilei. Adică, sigur ţine :), doar nu o să bei cafea seara :).

Şi ca să fie clar, reporterii nu au pauză de cafea. N-ar trebui. Unii iau pauză de ţigară (pentru că în redacţie nu se fumează şi trebuie să faci o pauză pentru a ieşi la fumat, mă rog, dacă eşti fumător), dar pauza de cafea nu îşi are rostul. Din propria experienţă, pot spune că lucrul cel mai rău care ţi se poate întâmpla în privinţa cafelei e să o verşi pe tastatură. În rest, poţi bea cafeaua în timp ce vorbeşti la telefon, scrii, conduci, mergi, mănânci, stai pe bordură, pe bancă în parc etc. Laptopul meu miroase a cafea. Hainele mele de azi au fost şi ele contaminate cu circa o jumătate de pahar, pentru că mă grăbeam. De aici şi ideea textului. Cafeaua poate fi băută în orice poziţie decentă, probabil…

În fine, totuşi mă întreb dacă, la atâta dorinţă de cafea resimţită din cauza meseriei asteia, nu ar fi ok să exersăm şi nişte tehnici de ghicit în ea. Material este. Şi poate, cine ştie, o să prindă bine.

Related Posts: