SHARE

E o meserie ok, nu ai de ce să te plângi, dacă eşti reporter/redactor. Eu nici nu ştiu exact ce sunt, nu fac diferenţa dintre cele două, poate ar trebui să mi se explice în detaliu ori să caut pe dexonline. Oricum. să fii reporter sau redactor (ca să nu mai zic jurnalist) sună bine. Mulţi dintre cei mai buni scriitori au fost şi jurnalişti. Eminescu, de exemplu!

Deci e ok, ne-am înţeles. Iar prietenii mei îmi spun că e chiar foarte uşor! Program lejer, nu ai treabă! Scrii nişte chestii (unii se întreabă unde găsim subiectele sau de unde ne inspirăm: Surse şi idei!). Eu nu mă plâng, e clar! Program lejer, am mai spus! Şi prietenii mei sunt de acord! Însă, “uneori” ajungi acasă epuizat.  Iar a doua zi trebuie să o iei de la capăt. Să cauţi, dacă vrei, subiecte mai faine decât concurenţa! “Să îi dai peste nas” (am glumit 🙂 ). Să cauţi continuu! Lucruri de care lumea să se mire, altfel nu are rost.

Ziua trece repede, am observat. Pe la şase, şapte, opt eşti în drum spre casă. Seara, mie, de exemplu, nu îmi mai arde să mă gândesc la ce voi scrie a doua zi, dar am aparatul foto la mine, camera aproape, un pix sau telefonul la îndemână şi dacă îmi vine vreo idee spontană nu am cum să nu mă bucur de ea. De unul singur, altfel cine să mă înţeleagă. “Mai lasă şi tu ziarul ăla!” – corect. Timpul trece repede şi uneori parcă suntem prizonierii propriilor noastre ştiri sau subiecte, ce or fi. Alţi colegi stau până la nouă, zece seara la ! Şi nu aş zice că se simte la salariu sau că din cauza banilor o fac! Din presă nu prea te îmbogăţeşti, mai degrabă îţi dai viaţa personală peste cap. Adică viaţa aia în care vrei să oferi şi tu ceva cuiva, în afară de subiecte de presă!

 

Related Posts:

Dani, eu n-aş putea să fiu jurnalist. Eşti cenzurat de cei de sus mai mereu. Mai bine bag pe blog când vreau, cum vreau şi ce vreau. Dar ca şi meserie, jurnalismul mi se pare ok.