SHARE

friendsÎmi zic în sinea mea că e foarte uşor să observ oamenii falşi, după doar câteva minute de conversaţie. Stau cu ei la o bere sau la o cafea, mă rog, şi îmi dau seama ascultându-i, în intervalul ăsta de care am amintit, că astfel de , buni sau răi, nu mi-ar putea fi niciodată . adevăraţi. Or fi ok, amuzanţi, deştepţi, frumoşi, dar când e vorba de prietenie, de a “apela” la ei la nevoie, bucurie sau orice alt lucru important în viaţă, pur şi simplu nu sunt alegerea potrivită.

Una dintre trăsăturile oamenilor falşi, zic eu, e aceea de a vorbi numai despre ei, în timp ce nu arată niciun pic de apreciere faţă de ceilalţi. Ştiu oameni care au ceva rău de spus despre oricine. Ce părere să îmi fac despre ei dacă îi aud batjocorind minute în şir pe toată lumea? Băi, unii o fac frumos, se pricep la intrigi, le asezonează cu explicaţii şi scuze, fac atmosferă, dar totuşi… mai poţi avea încredere în astfel de persoane?

În al doilea rând, nu aş putea fi prieten “adevărat” cu oamenii care se cred perfecţi, buni la toate şi atotştiutori. Cei care arată dispreţ celor din jurul lor şi nu sunt gata niciodată să accepte că au greşit şi că nu deţin adevărul absolut. Nu îmi plac cei care nu îşi cer scuze niciodată şi nu e vorba de “a-ţi cere scuze” în sensul formal, ci de accepta în faţa celorlalţi că te-ai înşelat (…).

Related Posts: