SHARE

IMG_0162Azi-mâine ajung la 4.000 de virtuali. Ce-ar fi fost dacă aş fi avut atâţia şi în realitate… Probabil aş fi ajuns un om terminat. Dar pe e ok să ai mulţi prieteni. Pe cei mai mulţi nu îi vezi decât în poze, dar ţi-s prieteni. Îi ştii acolo. Pe naiba, nici acolo nu ştii cum au ajuns…

Pe unii îi mai scoţi din listă că te enervează la un moment dat sau îi blochezi când te gândeşti să “îţi faci curăţenie”. Am şters câţiva din lista mea. Puţini şi fără un motiv întemeiat, ca să zic aşa. Dar, bineînţeles, şi eu am fost scos din rândul prietenilor virtuali ai unora dintre cei care se perindă pe bulevardele Facebook-ului. M-a scos, de exemplu, primarul Hunedoarei, din lista lui aia babană. Ce preocupări are :).

Am ajuns la concluzia că dacă vrei să cunoşti un om, trebuie să te uiţi un pic şi la profilul lui de Facebook. Spaţiul virtual ne dă de gol. De fapt o facem noi, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama. În primul rând, poţi vedea care e nivelul de educaţie al celui care te interesează ori te sâcâie doar: câte cuvinte are în vocabular, dacă a trecut pe la şcoală, dacă a citit cărţi. O să îţi scrie el 🙂 Apoi vezi ce aspiraţii are, iar de îl mai ştii şi în realitate şi suprapui cele două planuri, poţi avea adevărate revelaţii. Vezi care e gradul de ipocrizie al omului. Ei bine, poate nu-i chiar aşa. Mie însă mi s-a mai întâmplat să le dau unfriendul ăla unora în viaţa reală, după ce i-am văzut de ce-s în stare pe Facebook. Am rămas doar prieteni virtuali. 😉

Related Posts: