- Hunedoara are probleme mai mari decât o amărâtă de stea a URSS ruginită, uitată pe turnul gării din localitate. Dar ce chestie, cât a rezistat simbolul respectiv tocmai deasupra “porţii de intrare în oraş” şi cât timp au rezistat şi frescele realisto-socialiste din holul staţiei CFR: scenele din combinat şi de la picnic.
Au trecut zeci de ani peste ele, inclusiv multă vreme de la căderea comunismului. Iar picturile acelea aproape ruinate chiar au rămas interesante. Mie îmi plac, recunosc, sunt ca o foaie dintr-un manual de istorie (poate distorsionată, ce-i drept.
Unii hunedoreni sunt nostalgici, mai ales cei mai în vârstă. E normal, cu atât mai mult cu cât combinatul, subiectul celor mai pătimaşe nostalgii, a oferit locuri de muncă şi o bunăstare care acum au dispărut o dată cu o mare parte din el.
În Hunedoara tinzi să fii nostalgic chiar dacă nu ai trăit de atâta timp încât să prinzi acele vremuri. Dar steaua aia… poate nu mai e potrivită pentru prezentul oraşului.
- În anii ’50, Hunedoara a trecut prin cele mai ample transformări din istoria sa de aproape opt secole. În 1945, Hunedoara avea mai puţin de 7.000 de locuitori, iar un deceniu mai târziu depăşise cifra de 30.000 de oameni, pentru ca în 1960 populaţia ei să ajungă la peste 60.000 de locuitori.
În noul oraș al oțelului – așa cum era numită Hunedoara în epoca stalinistă – au fost construite în ritm alert primele cartiere de blocuri și case pentru miile de familii de muncitori din combinatul siderurgic Hunedoara – numit atunci „V.I. Lenin” și apoi „Gheorghe Gheorgiu Dej” și pentru angajații Întreprinderii de Construcții din Hunedoara (ICSH).
În Hunedoara, o mulțime de clădiri construite în anii ’50 în Hunedoara s-au păstrat aproape nealterate schimbările prin care municipiul a trecut în ultimele decenii, iar unii localnici le consideră atracții turistice și chiar monumente reprezentative pentru oraș.
Locul cel mai reprezentativ din Hunedoara anilor ’50 a rămas „Oraşul Muncitoresc” (O.M.), cel mai vechi cartier de blocuri al orașului, proiectat în anii 1947 -1948 și construit într-un deceniu.
Aproape la fel de „sovietic” ca în vremea construcției sale se înfățișează, în centrul cartierului Orașul Muncitoresc din Hunedoara, restaurantul Corvinul, un complex inaugurat în 1954, cu o arhitectură inspirată din cea a unor clădiri publice din Uniunea Sovietice din vremea lui Iosif Stalin.
În centrul civic al Hunedoarei, o altă clădire monument amintește de epoca stalinistă. Casa de Cultură a fost construită la mijlocul anilor ‘50, la mijlocul distanţei dintre poarta Combinatului Siderurgic Hunedoara şi cartierul „Oraşul Muncitoresc”.
- Gara din Hunedoara a fost construită între anii 1951 și 1953 și a fost, în următoarele cinci decenii decenii, unul dintre cele mai aglomerate locuri din oraș. În holul principal al clădirii, s-au păstrat două fresce de mari dimensiuni, pictate de Paul Miracovici, în stilul realist-socialist al epocii.
Unul dintre tablourile imense aflate în gara din Hunedoara înfăţişează o scenă din vechile uzine ale oraşului, menită să aducă omagii constructorilor şi oţelarilor din combinatul siderurgic. Cel de-al doilea tablou oferă detalii despre modul în care hunedorenii petreceau în acei ani la iarbă verde, pe dealurile oraşului, înconjuraţi de decorul din care fac parte primele cartiere de blocuri ale Hunedoarei şi furnalele din anii 1950 ale oraşului.
În ambele fresce care ocupă zeci de metri pătraţi din pereţii gării, oamenii pictaţi seamănă cu personajele ilustraţiilor şi filmelor vechi din Uniunea Sovietică. Pionierii şi şoimii patriei dau şi ei culoare peisajelor care îi întâmpină pe vizitatori în gara aproape tot timpul pustie a Hunedoarei. Pe turnul gării, o stea socialistă amintește și ea de epoca în care clădirea a fost înălțată.
Related Posts:
