- Județul Hunedoara arată bine. Sunt aici niște munți interesanți, niște râuri frumoase, multe locuri istorice, iar unele sate, tot mai pustii – ce-i drept (mic detaliu – nu îl băgați în seamă), au farmec.
Găsim, deci, aer curat, ape bune, păduri (se mai taie pe ici pe colo, dar nu or să dispară toate) și alte daruri ale naturii care oferă liniște și frumos.
Dar nu știu de ce am impresia că munții, pădurile, satele și tot ce ne place în Hunedoara erau și acum vreo câteva decenii, și acum vreun secol și chiar cu mai mult timp în urmă, iar probabil strămoșii noștri se mândreau și ei cu ele.
Ne lăudăm cu frumusețile astea, că altfel…, ce să mai zici de Hunedoara? Aud că avem și niște politicieni foarte de treabă care se mândresc și ei acum, în preajma alegerilor, nu numai cu natura și monumentele, dar și cu niște așa-zise performanțe neclare, întârziate la noi, dar realizate de ani buni prin alte locuri din România.
Alții n-au făcut nimic, doar au ratat șiruri de oportunități care puteau duce la dezvoltarea locurilor din Hunedoara, dar cică ar avea ei niște planuri pentru viitorul nostru.
Pe unii îi laudă colegii de partide, să nu rămână uitați. Cică au fost performanți… Păi, da… s-au îmbogățit, și-au ajutat cum au putut neamurile, prietenii, colegii de partid, firmele etc.
Îi puteai vedea și acum mulți ani, tot așa „preocupați”, mai ales în preajma alegerilor. Dar poate mai puțini ridați de timp și oboseală sau vicii. Pe unii i-au luat în brațe oamenii – nu știu ce au văzut la ei – și nu i-au mai lăsat. Ei tot după funcții, privilegii etc., votanții lor cu ce le-a mai picat.
Poate i-au votat crezând că ajunși pe funcții or să-i scape de foame. No, acum să-i scape și de resemnare sau dezamăgire dacă mai pot.
Între timp, județul s-a tot depopulat cum puține județe au reușit. E mai îmbătrânit ca toate, de riști să dai nas în nas cu Burebista pe ulițele satelor uitate prin munții dacilor.
Proiectele lăudate, gen apă, asfalt, parcuri, dacă au fost realizate, nu mai miră pe nimeni mai umblat prin lume. Le-ar fi văzut prin alte locuri acum mult timp, în orașe care arată mai bine.
Ce a mai rămas din industrie mai are timp să se pulverizeze, județul va mai intra și el la apă, orășele de acum vor fi târgușoare, iar comunele – care or avea noroc – vor mai rămâne, cel puțin cu numele. Și tot o să avem cu ce ne mândri: munții, istoria …
Related Posts:
