Multă lume s-a așezat la mesele cu mâncăruri tradiționale din “Ținutul Momârlanilor”, la nedeia de pe valea Jiețului. Semn al unei comunități strânse cum în alte locuri nu prea vedem. În Valea Jiului, necazurile și traiul greu al minerilor i-au apropiat mai mult pe oameni.
Mi-a plăcut și că în satul – muzeu de la poalele munților au venit localnici și meșteri să își prezinte și să își vândă roadele muncii. Un lucru normal, rar, față de “tradiționalele” zile și festivaluri, unde suntem sufocați de speculanți, care nu știu de unde apar, dar ne înghesuie cu mărfuri proaste la suprapreț: balonase cu beculețe, săbii cu beculețe și toate gunoaiele și rebuturile chinezești…
Alături de oameni, artiști și artizani este remarcabil și locul, un muzeu al satului în aer liber cu construcții de lemn și piatră, realizat cu fonduri europene (unii tot or să spună că ne fură UE tradițiile). Iar în jurul lui sunt munții. Valea Jiului e probabil cea mai ofertantă regiune din România în ce privește frumusețea munților.
Related Posts:
