Abia aştept să se încheie anul ăsta. Mai precis, să treacă zilele care au mai rămas până la sărbători. Am strâns prea multă energie negativă 🙂 deşi am avut un an ok. Putea fi mai frumos, dar ce să mai regret acum? Sau pentru ce să mă mai bucur, dacă au trecut cu toate?
Imaginea e din Muntenegru. Omul, pe care l-am găsit la marginea unui sat, se urcase în spate, în maşină. Am plecat cu el la drum şi după câţiva kilometri am oprit în faţa unui birt sătesc cu terasă, dar nu ca ălea din Oltenia – ăsta avea în faţă un peisaj incredibil: munţi şi prăpăstii. Omul a luat bere şi suc. A fost funny, deşi nu am reuşit să ne înţelegem nicicum: singurul lucru pe care îl ştiam zice în sârbă era pravo, iar el deşi povestea într-una ofăcea tocmai pe limba lui. Mi-a scris numele lui pe o foaie, dar cred că am pierdut-o apoi.
Related Posts:
