Îmi plac filmele cu zombie. Sunt fanul lor, în ciuda scenariilor prosteşti. La fel de ridicole, dar fără să mă impresioneze cumva, sunt filmele despre bărbaţii prinşi în corpuri de femei şi despre femeile care se trezesc “prinse” în corpuri de bărbaţi. Cică se întâmplă.
Am o mulţime de nelămuriri, mai ales faţă de filmele horror. De ce oricât de repede ar fugi personajele principale, sunt ajunse din urmă de monştrii. Chiar şi atunci când reuşesc să pornească maşinile. Cum să te prindă un zombie care vine spre tine cu doi kilometri pe oră. Şi care e faza cu zombie cărora le place carnea de om. Atunci ce se întâmplă cu zombii care, înainte de asta au fost toată viaţa vegetarieni? Mda, sunt pur şi simplu blestemaţi, e explicaţia dintr-un film. Cică dacă eşti muşcat de un zombie, te transformi în zombie şi atunci partea bună ar fi că o dată ce ai devenit o creatură hidoasă nimeni nu mai vrea să te mănânce, oricât de însetat ar fi. Partea proastă e că unele dintre personajele din film se transformă mai greu în monştri şi apucă să fie mâncate definitiv, adică să nu mai rămână nimic din ele. Alea clar nu vor mai deveni zombie. Bineînţeles, există şi personaje imune la muşcături. Inexplicabil, dar sunt. Şi astea de obicei deţin sau sunt ele leacuri pentru zombie. Nu ştiu cum, dar se întâmplă. Dar până la urmă, cât de tare poate să muşte un monstru putrezit, care îşi ţine în mână una din fălci? Finalul unor astfel de filme e aproape întotdeauna convenabil: se pare că zombie şi oamenii se împacă, revoltele se opresc, monştrii ajung în lesă ori primesc locuri de muncă, toată lumea e fericită deşi, evident, nimic nu va mai fi la fel :).
<Într-o dimineaţă, un băiat s-a trezit în corpul prietenei sale cele mai bune. Şi ea s-a trezit în trupul lui. FILM. Asta pentru că se certau, ori pentru că el sau ea nu înţelegea cum e să fii de sexul opus. În filmele de genul ăsta, tot timpul schimbarea are loc la trezirea din somn. Apoi vine partea în care fiecare trebuie să se obişnuiască în noul trup. Apoi, cei doi se întâlnesc şi “încearcă să găsească o soluţie”. Orice problemă îşi are soluţia. De obicei, spre finalul filmului, personajele îşi dau seama cum e să fii femeie sau bărbat, plâng un pic, iar în cele din urmă revin în corpurile lor. Morala: e greu să fii bărbat/femeie.
Related Posts:
