Zilele trecute m-a amuzat anunţul postat pe pagina de internet a Primăriei Hunedoara, care propune achiziţia unui trenuleţ turistic. Minunată iniţiativă. “Să se facă, dacă e bani!”, vorba poetului, doar şi aşa nu mai avem mocăniţă :).
Imaginaţi-vă un trenuleţ cu vagoane şi roţi care să îi transporte pe străini de la o atracţie turistică la alta, pe străzile municipiului, să ajungă oamenii să le vadă pe toate.
O să treacă un timp până o să ne obişnuim cu ideea. Viitorul trenuleţ ar putea avea o haltă şi la gară, mă gândesc eu, de unde să îi ia pe călătorii care în zilele astea aşteaptă în zadar punerea în mişcare a trenurilor adevărate.
Turism şi mişcare. Ce poate fi mai frumos în ridiculozitatea unei asemenea iniţiative. Un trenuleţ tras de ponei, probabil. Thomas the tank engine, în varianta rutieră, adaptată, bineînţeles, la drumurile Hunedoarei. O trăsură? Ar fi frumos o trăsură turistică în Hunedoara. Ca în vremurile în care N. Iorga, omul de pe bancnota de un leu, vizita oraşul, adică acum vreo 100 de ani. Cu căruţa rurală ar fi chiar bestial. Ar fi circ.
Să rămânem însă la trenuleţul turistic. Mi se pare amuzant, dar şi ridicol, dintr-un motiv simplu. Dacă tot nu mai putem de grija turiştilor şi vrem să îi plimbăm cu trenuleţul, mă gândesc… (nu neapărat la gropi :)), ce diferenţă ar fi dacă i-am plimba cu un microbuz? Ştiu, o să spună lumea că în Hunedoara microbuzele consumă vreo 40 de litri de motorină la suta de kilometri. Dar chiar şi aşa, de ce trenuleţ? Ce extravaganţă ascunde o asemenea o plimbare cu trenuleţul? În fine, multe lucruri nu le înţeleg în Hunedoara.
Related Posts:
