SHARE

Eugen Evu a fost un om bun. L-am cunoscut și am fost prieteni. L-am apreciat sincer și m-a apreciat și el, așa cum o aprecia, ca jurnalist, și pe Monalise Hihn. Nu-s mulți jurnaliști în , doi – trei, dar poate nu era numai asta…

Omul era însetat de scris și de citit, mai ales despre Hunedoara. Ultima dată când am fost la el l-am găsit internat la căminul Unității de Asistenţă Medico – Socială, într-o cameră aflată în blocul din curtea spitalului. Era mulțumit, dar tânjea să i se aducă un calculator, să își poată așterne gândurile. Și asta deși se afla într-o stare fizică grea, care abia îi mai permitea să se mai miște. Acasă se simțea uneori doborât de singurătate și avea aceeași dorință chinuitoare să scrie. Și-a cheltuit toți banii și toată energia pe cărți și reviste, a donat apoi biblioteci, unele pe la sate, cu gândul că oamenii vor citi mai mult și vor cunoaște mai mult, mai ales despre Hunedoara.

Una dintre revistele sale se numea Provincia Corvina. Eram copil când citeam din ea, dar aveam aproape o colecție. Din Provincia Corvina aflasem cum au trăit hunedorenii zilele Revoluției din Decembrie 1989 și cum blocurile din O.M. (Orașul Municitoresc) erau construite după model sovietic. Citisem un reportaj despre gara Hunedoarei și un articol despre Magdalena Kuhn, o tânără poetă ucisă de un psihopat. Mai târziu am căutat să aflu ce s-a întâmplat, de fapt, cu ea și i-am scris și eu povestea. Uneori, adolescent fiind, mă gândeam să trimit texte la Provincia Corvina, dar nu s-a mai întâmplat.

Treptat, revista a dispărut din peisaj… Cu eforturi mari, totuși, acum doi ani, Eugen Evu a scos Noua Provincia Corvina, un almanah care anunța 18 ani de la prima ediție a revistei Provincia Corvina. Cred că a fost și ultimul număr. Îl am și eu. E tare greu să mai „vinzi” cultură în ziua de azi, mai ales în Hunedoara, totuși omul continua să se zbată pentru idealurile sale împodobite cu nenumărate metafore. Poate pentru o cauză pierdută…

Și, cum era de așteptat, după zeci de ani de scriiituri, Eugen Evu avea soarta boemilor.

Va rămâne totuși un personaj al Hunedoarei, eu cred că merită ca o stradă să îi poarte numele. Oricum… moartea lui Eugen Evu a lăsat Hunedoara mai săracă în oameni de valoare.

Related Posts: