SHARE

Dacă nu aş fi avut pasiunea asta bolnăvicioasă, mi-ar fi plăcut să lucrez în vânzări. Evident nu ştiu mare despre acest domeniu, dar din afară se vede beton. Adevărul e că au fost zile când m-am simţit sătul de atâta presă. Mi-am revenit de fiecare dată, oricum, la scris şi la fotografie nu cred că o să renunţ prea devreme. Dar, parcă suntem în urmă faţă de cum ar trebui să fim. Întotdeauna am fost.

Mă enervează când aud cum unii dintre colegii mei sunt nevoiţi să renunţe la jobul lor. Oameni buni, cu caracter. Ziarele mari îşi strâng rândurile. Presa locală rămâne pe poziţii. Surprinzător, aş spune. Numai eu am ajuns să îmi schimb, în ultimul an, de vreo două ori locul de muncă. Aşa s-a întâmplat totuşi încât ar trebui să mă bucur de alegerile făcute. Pe de altă parte, am impresia că dacă stai prea mult într-un loc te plafonezi. Am foşti colegi care lucrează de mai bine de zece ani la aceeaşi publicaţie! Eu am preferat de cele mai multe ori să nu refuz… ofertele tentante. Nu că aş fi şi avut parte de ele.

De fapt, dacă stai în nu o să poţi să te gândeşti vreodată la ele. Dar măcar ne delectăm cu varianta de rezervă a jurnalismului: blogul. Cât de tentant poate fi să te apuci de aşa ceva? Eu zic că e ok, deşi nu am câştigat mai nimic cu el. Oricum la cât de puţin timp îi dedic acum, nici nu poate să mă intereseze profitul. Poate într-un viitor, când o să am mai mult timp liber.

Related Posts: