SHARE

În anii 1950 era cel mai mare oraş din regiunea cu acelaşi nume, care mai includea , Orăştie, Ţara Zarandului, Valea Jiului şi Alba Iulia. Oraşul avea o populaţie de aproape 40.000 de locuitori şi se afla într-o reconstrucţie dirijată într-un ritm alert. Vechile uzine metalurgice ale Hunedoarei s-au transformat începând cu anul 1950 într-un combinat siderurgic, în care erau aduşi să lucreze oameni din întreaga ţară. Combinatul a devenit unul dintre marii producători de oţel, fontă, cocs şi laminate din Transilvania, scria istoricul Octavian Floca, în volumul său Regiunea Hunedoara, Ghid Turistic, publicat în 1957. „Hunedoara zilelor noastre apare sub forma peisagistică a unui oraş şantier. Oriunde arunci privirea, în orice direcţie te mişti, în zi sau în noapte, Totul freamătă de ritmul unei activităţi însufleţite şi neîntrerupte. De la periferia oraşului,până în inima cetăţii oţelului, străbaţi cu greu printre coloanele nesfârşite de maşini. Gonesc trenuri, urcă şi coboară ascensoare, iar în înălţimi, pe funiculare, aleargă una după alta „coşărei”, încărcate cu minereu de la Teliuc, pentru a potoli foamea nesăţioaselor furnale”, informa istoricul Octavian Floca. Aceeaşi forfotă industrială se păstra şi noaptea în oraşul a cărei viaţă ajungea să se oglindească în ceea ce devenise combinatul. „La cocserie, cărbunele aprins năvăleşte prin zeci de guri şi se încarcă în vagoane. Noaptea, când toate aceste guri de foc se deschid, cerul se luminează împrejur şi îţi pare că e răsărit de soare. Oraşul adormit străluceşte de văpaia cuptoarelor”, era atmosfera anilor 1950, descrisă de Octavian Floca.

Continuarea în textul din : FOTO Amintiri din „cetatea oţelului”: povestea celor mai interesanţi ani din istoria combinatului de la Hunedoara | adevarul.ro http://adev.ro/mmc4mx

Related Posts: