- Fotografii rare cu Uzinele metalurgice din Călan, în anii ´30 şi ´40 au fost păstrate în colecţiile digitale ale Muzeului de Etnografie din Budapesta.
Imaginile au fost realizate de Josef Horvath (1905 – 2001), unul dintre cei mai proeminenţi fotografi din istoria Hunedoarei şi arătau construcţia unor secţii ale uzinelor aflate pe valea Streiului şi aspecte din activitatea muncitorilor.
Uzinele de la Călan au o istorie de un secol şi jumătate
Primul furnal de la Călan a fost construit din anul 1869 şi a fost pus în funcţiune doi ani mai târziu. La sfârşitul secolului al XIX-lea, uzina producătoare de fontă avea două furnale, unul dintre ele fiind la acea vreme cel mai mare din ţară. Aici lucrau sute de oameni, stabiliţi în coloniile muncitoreşti de la Călan.
O cale ferată îngustă era folosită pentru transportul materilor prime de la minele de fier din Teliuc şi Ghelari, iar pe râul Strei a fost construit un baraj pentru alimentarea uzinei. În anii interbelici, uzina care ajunsese să aibă peste 700 de muncitori a intrat în proprietatea societăţii „Titan, Nădrag, Călan”, deţinută de industriaşii Edgar şi Max Ausnit.
Uzinele de fier Călan erau conectate la exploatările miniere de fier din Munții Poiana Ruscă prin calea ferată îngustă de circa 16 kilometri Călan – Teliuc, construită în 1875. De asemenea, erau aprovizionate cu cărbune din Valea Jiului, pe calea ferată Simeria – Petroșani, inaugurată în 1870.
În oraşul învecinat Hunedoarei, uzinele metalurgice şi-au atins potenţialul maxim în anii ´70, când complexul purta numele de Combinatul Victoria Călan. Furnalele, fabrica de aglomerat şi cocseria din Călan foloseau în procesele tehnologice smoală, cărbuni, minereu brut din Valea Jiului, minereu omogenizat, calcar şi produceau cocs, fontă lichidă, zgură, fontă brută, fontă cenușie, cocs de brichete, cocs de fluidizare, semicocs și zgură granulată,
Combinatul Victoria Călan a intrat în declin în anii ´80, iar în anii 2000, complexul metalurgic a fost închis și dezafectat. Furnalele şi marile coşuri de fum din Combinatul Victoria Călan au dispărut, demolate împreună cu celelalte clădiri industriale sau ruinate de timp și de oameni.
O suprafață de 46 de hectare a fost transformată în parc industrial, iar alte aproape 50 de hectare au rămas terenuri virane, pe care se văd, din loc în loc, rămășițele construcțiilor puse la pământ.
Related Posts:
