Drumurile trasate de fierari şi căruţaşi printre ruinele platformei industriale sunt numai bune pentru off-road. A demonstrat-o şoferul unui Daewoo care s-a aventurat pe unul dintre ele, ce-i drept, nu prea departe, probabil din cauza peisajului.
În zonă, conform unui proiect aflat în prezent la stadiul de idee năstruşnică, ar urma ca într-un viitor incert să fie înfiinţat un parc pentru turişti, cu atracţii legate de Castelul Corvinilor.
<În municipiul Hunedoara, metalurgia are o istorie de aproape două milenii, datorată bogăției în resurse minerale a zonei din împrejurimile orașului.
Uzinele de Fier din Hunedoara au fost înființate în 1884, iar Combinatul siderurgic Hunedoara și-a atins potențialul maxim la începutul anilor ’70, când producea peste trei milioane de tone de oțel brut.
Uzinele colosului metalurgic din Hunedoara, atunci una dintre cele mai performante centre industriale din România, adăugau anual aproape două milioane de tone de fontă, circa trei milioane de fier, un milion de tone de cocs metalurgic, peste două milioane de tone de laminate și alte produse metalurgice în cantități impresionante pentru acea vreme.
„Pe cele 430 de hectare ale Combinatului Siderurgic Hunedoara există două secţii cu şase furnale în funcţiune; trei secţii de oţelării – 13 cuptoare Martin şi şase cuptoare electrice; bloomingul. Şi asta sunt numai o parte”, relata publicistul Mircea Bunea (1938 – 2012), în Scînteia (28 ianuarie 1972).
Municipiul Hunedoara avea o populație de circa 80.000 de locuitori, iar în aproape fiecare familie exista câte un angajat în combinat sau la întreprinderea de construcții (ICSH) din Hunedoara.
„Majoritatea celor care lucrează aici sunt localnici, dar sunt şi vreo 3.000 de oameni care vin la lucru din afara perimetrului municipiului, din satele şi comunele învecinate. În orele de rotaţie a schimburilor oraşul pare un adevărat stup. Trenul local şi cele 65 de autobuze sunt ticsite de cei care urmează să pătrundă prin cele 17 porţi ale gigantului industrial. E firesc să fie aşa. La CSH se munceşte. Dacă nu-i salariatul combinatului, apoi să ştiţi că hunedoreanul lucrează la ICSH, adică la construcţii siderurgice”, relata Mircea Bunea, autorul reportajului din 1972.
Combinatul siderurgic Hunedoara a fost privatizat în anul 2003, după un șir de restructurări început la mijlocul anilor ’90, care au dus la reducerea, în etape, a numărului de salariați, de la aproape 20.000, în 1991, la circa 2.500 în anul 2004, când uzinele au fost preluate de actualul grup ArcelorMittal.
Între timp, începând din anii ’90, numeroase capacități de producție considerate neviabile, printre care oțelăriile Siemens Martin, Cocseria, Aglomeratorul și furnalele au fost închise, dezafectate și demolate.
După privatizarea și vânzarea de către statul român a combinatului siderurgic din Hunedoara, și de la marile demolări din combinat, o mică parte din fostul colos industrial a supraviețuit.
Related Posts:
