Well, se întâmplă și astfel de înfrângeri. Mai ales la tenis!👀 Astă seară, după meciul pierdut cu 6 – 1 de Corvinul, pe la granița Kazahstanului cu China, dar într-o cupă europeană (Europa imperialistă la fotbal 🤕🤭) am prins apusul pe malul lacului Cinciș – lacul Hunedoarei. A fost ok. Reacție normală după un așa meci – te ascunzi pe unde poți.
Corvinul a pierdut azi cu 6 – 1, pe un alt continent. Nu e timp de regrete, dar nici nu îmi doresc să îmi mai spună cineva – nu acum – că în urmă cu vreo trei luni Corvinul a câștigat Cupa României. A fost bine atunci, dar nu putem trăi din amintiri. Lăsăm în urmă înfrângerile și ne concentrăm pe prezent. Dar lăsăm și victoriile în urmă.
<“Cine are caracter merge mai departe”, zicea Hagi, omul care a reușit ca fotbalist, dar – tot în fotbal – și după ce a pus ghetele în cui. Lucru mai rar întâlnit.
Așadar, nu își mai au rostul atenționările că „mai știi când ne-am bucurat că am adus Cupa la Hunedoara?”. Mai știu, dar nu are legătură cu prezentul. În niciun caz nu poate fi o scuză.
În fine, din aventura europeană a echipei Corvinul Hunedoara putem rămâne cu acel 4 – 0 dat vecinilor noștri ungari🇷🇴. E suficient pentru anul ăsta.
Acum vreo săptămână am ajuns în câteva sate îndepărtate la sute de kilometri de Hunedoara. Întâmplător. Am vorbit cu câțiva oameni pe care nu îi mai văzusem vreodată și când le-am spus că sunt din Hunedoara, reacția lor a fost „Aaa, Corvinul!” Daa, exact 🇷🇴 Corvinul
Related Posts:
