Cu oameni primitori – aproape de fiecare dată când am ajuns aici am găsit oameni cu care aș fi putut rămâne la povești toată ziua.
<Cu o natură de munte pe care o simți – am avut uneori impresia că nu sunt într-un oraș și chiar undeva în munți, unde oamenii au ridicat clădiri și drumuri, dar fără a supune natura. Aerul de munte îl știm, ne dă o stare de foame și de energie.
Cu… tragediile care au tot lovit ținutul cărbunelui, ani la rând în ultimele două secole, și au apăsat – ori apasă – nevăzute pe umerii oamenilor de aici. Ce a mai rămas din cărbunele văii, mult – puțin, va rămâne îngropat la locul lui unde s-a înființat de milioane de ani.
Related Posts:
