- Corvinul Hunedoara își continuă drumul în Conferece League, după meciul echilibrat cu Rijeka, în Croația, unde a pierdut cu 0 – 1. Cel puțin doi jucători de la Corvinul Hunedoara, portarul Lefter și căpitanul Neacșa, s-au prezentat admirabil în acest meci. Dar nu e nicio supriză – și la meciurile trecute din preliminariile Europa League, la Sibiu, au fost buni.
Sper că performanța din ultimul an a echipei Corvinul Hunedoara să îi motiveze pe părinți să își îndrume copiii spre sport, pe tineri și vârstnici să găsească plăcerea în sport.
Sportul nu înseamnă doar victorii, medalii, trofee și alte premii de genul ăsta. De fapt, lucrurile astea sunt utile, doar în măsura în care îi pot influența pe cei din jur să fie mai buni, atunci când îți poți asuma rolul de model pentru ei.
<
Fc Corvinul. Foto Daniel Guță[/caption]
Sportul înseamnă să te dedici unei vieți active și sănătoase și să ai dorința de a te autodepăși, de a vedea minunile pe care le pot face corpul tău și mintea ta atunci când le antrenezi. Înseamnă spirit de sacrificiu și de echipă.
Așadar, nu văd niciun motiv de a nu fi mândri, azi, de Corvinul Hunedoara 🇷🇴 (și, evident, de Hunedoara
- Suporteri adevărați doar la victorie?
Mesajul nu este, evident, pentru cei care susțin necondiționat echipa Corvinul Hunedoara, indiferent de rezultat, nici pentru cei care se bucură și trăiesc emoțiile fotbalului pe stadion, „la bine și la rău” și își consumă energia și resursele pentru a-i arăta sprijin și atunci când lucrurile nu merg cum au fost plănuite.
Altfel, n-aș putea fi de acord cu cei care vin la stadion ca la teatru, cu deosebirea că la teatru nu prea ai voie cu trei pungi de semințe la tine, pe care să le spargi în capul spectatorilor din jurul tău și apoi să le lași morman, la picioare. Sau nu vin deloc, dar se trezesc antrenori „de avarie”.
Dacă tot meciul nu ai făcut decât să scuipi coji de semințe, oare când ai mai avut timp să îți încurajezi echipa? Iar dacă în același timp consideri stadionul drept „templul fotbalului”, mă gândesc că, lăsând ca mizeria să o curețe alți, nu prea îi acorzi respectul cuvenit stadionului pe care alții fac eforturi să îl păstreze în condiții bune.
Mă întreb de ce trebuie ca echipa să dea un gol ca să se trezească o parte a tribunelor… Galeria cântă tot meciul, dar mare parte din restul spectatorilor dau în toropeală atunci când jocul devine anost. Nu este ceva ieșit din comun, dar uneori poate au nevoie și jucătorii de mai mult entuziasm.
Dacă echipa este condusă, prin unele locuri ale tribunelor, deși aglomerate, liniștea devine atât de cuprinzătoare, încât, printre vociferări și înjurături începe să se audă „asurzitor” zgomotul semințelor decojite mecanic. Un fundal sonor interesant, dar inutil pentru jucători.
Nu toate meciurile pot fi câștigate, dar unele nici nu apucă să se termine (prost) că se trezesc unii să dea indicații. Au pretenții de mari cunoscători ai fenomenului, chiar dacă nu au avut niciodată vreo tangență cu fotbalul de performanță, alta decât că au văzut ei meciuri la tv ori și-au dat frâu pasiunii de a sparge banii prin casele de pariuri.
Numai casele de pariuri au nevoie, de fapt, de „expertiza” lor, atât de benefică, încât s-au îmbogățit săracele pe seama lor.
Dacă îl apreciați atât de mult pe antrenor, lăsați-l să își facă treaba cum știe el mai bine. Nu îi mai atrageți voi atenția pe cine să bage și să scoată și cum să antreneze. Chiar nu are nevoie de sfaturi de la astfel de suporteri.
Unii se dau modești, zicând: „Știți, eu nu mă pricep la fotbal, nu am stat niciodată să număr câți jucători intră pe teren, dar antrenorul Florin Maxim trebuie să îl schimbe pe Buș ăla, că în loc să dea gol din penalty, a dat mingea peste stadion, la rechinii din Marea Adriatică”.
Părerile astea sunt ca să ce? Simțea Facebook-ul nevoia unui feedback de la tine? Sau crezi că Maxim stă ca pe ace cu telefonul în mână, gândindu-se: „bă, de ce n-a postat încă nea Gicu de la doi un comentariu pe Facebook, să știu și eu cu cine să mă prezint la meci?”
Iar dacă două-trei zile de la meci și tu continui să îi înjuri și să vrei să linșezi pe unii și de alții, că de ce au ratat ori au pierdut, în afară că frustrările astea spun ceva despre caracterul tău, chiar nu ajuți cu nimic echipa asta. Eventual, îi faci mai mult rău decât bine, arătând că nu se poate baza pe tine, ca suporter, decât când câștigă.
În fine, unele comentarii despre prestația jucătorilor sunt chiar bune ca umor. Dar… să nu exagerăm 🙂. Dacă i-am stricat cuiva ziua, îmi cer scuze.
Related Posts:
