Toamna își descoperă treptat culorile. Și câte sunt ?. Iar soarele la asfințit își așterne ca pe o mantie strălucirea blândă peste păduri, contopindu-se în ele. Are destulă lumină pentru tot. Cerul a împrumutat munților din culoarea lui. Așadar, e de mers pe munte.
Minele din Săcărâmb, care au dat zeci de tone de aur, argint și metale rare, au fost închise definitiv în anii 2000, iar timpul și-a pus amprenta asupra rămășițelor lor.
La aproape două decenii de la închiderea exploatărilor din Munții Metaliferi, în satul Săcărâmb (județul Hunedoara), vestigiile faimoaselor mine de aur, argint și metale rare sunt vizibile la tot pasul.
Locul care păstrează cele mai multe urme ale istoriei mineritului aurifer se află la poalele Dealului Calvaria Mare, un con vulcanic legendar, ce a atras de-a lungul timpului numeroși oameni de știință străini, dornici să-i descopere secretele.
Muntele, cu forma unei piramide, în jurul căruia a luat naștere satul, a fost străbătut de zeci de galerii de mină încă din secolul al XVIII-lea. Fostele intrări în măruntaiele pământului pot fi încă zărite la tot pasul, prin pădurea ce acoperă versantul stâncos.
Ultimele galerii folosite de minerii din sat au fost zidite la mijlocul anilor 2000. După închiderea lor, mai multe construcții miniere din împrejurimi au fost dezafectate, iar din ele au mai rămas doar câteva ruine.
De la poalele Calvariei, drumuri înguste și întortocheate urcă spre centrul satului, printre casele mici și grădinile înghesuite ale familiilor de foști mineri. Aici, câteva clădiri miniere părăsite, unele ruinate, se înfățișează călătorilor alături de alte intrări în adâncuri, de mult uitate.


















