SHARE
  • Am avut un început de săptămână destul de trist şi nu din cauza nopţilor pierdute care te fac să nu mai vrei să te ridici dimineaţa din pat, ci dintr-o cauză mult mai… umană (deşi e vorba de un câine). a dispărut din curtea casei, acolo unde a trăit aproape patru ani în libertate totală.

Evident, vecinii nu au prea fost de acord ca Blackie să nu cunoască lesa, mai ales după ravagiile pe care le făcea prin coteţele lor cu găini. Nu aş vrea să mă gândesc că nu o să îl mai văd vreodată pentru că ar fi fost victima vreunui astfel de om sau că trebuie să îi găsesc un “înlocuitor”. Sper să apară…

Honey, celălalt câine al meu, plânge într-una după el. I-am adus un kilogram de oase şi nici nu s-a atins de ele.

<

Pe Blackie l-am dat acum o vreme cuiva, pentru câteva zile, iar câinele a stat în tot acest timp la uşa de intrare în apartamentul oamenilor şi, la fel, nu a mâncat nimic.

Ce comportament ciudat au aceste animale!  Aşa cum sunt ele, niciodată nu te dezamăgesc, nu te trădează, îţi arată iubirea necondiţionat

Related Posts: