SHARE

1. O săptămână plină, de , a mai rămas din anul ăsta, una doar în care ar trebui să mai lăsăm gândurile la sărbători să ne aştepte şi să nu ne facem încă despre mersul cu colinda sau împodobitul bradului (deşi pomul de Crăciun a fost “reactivat” deja în redacţie şi aşteptăm doar cadourile de sub el, dar presupun că nu or să fie prea multe – nu încap toate în sania lui Santa Claus). 

Una singură, aşadar (şi câteva zile împrăştiate) în care, în pauze, ne putem gândi totuşi să nu uităm să ne împăcăm cu lumea – nu ştiu de ce mi-a venit să scriu asta :)… Nu prea reuşesc să fiu aşa de entuziasmat de sărbătorile de iarnă, probabil din cauză că mă gândesc că mai lăsăm un an în urmă, unul plin de amintiri măcar. Eu am strâns o grămadă, nici nu ştiu ce să mă fac cu ele, unde să le pun, ce să mai tai din ele, ce să mai editez ori care merită puse “la secret” sau şterse din memorie pentru totdeauna. De parcă am putea face tot ce vrem cu amintirile noastre :).

2. Azi am întâlnit şi primii “colindători” de sezon, în Deva: erau câteva persoane(!?) îmbrăcate în straie tradiţionale sau ceva asemănător, cu ghirlande colorate în jurul gâtului, cu tobe şi fluiere, persoane dintre cele care intră nepoftite prin magazine şi cântă ceva aiurea sau fac măcar gălăgie şi apoi cer bani pentru că şi-ar făcut treaba, ca ăia care se apucau de spălat parbrize în intersecţii fără să îi mai întrebe pe şoferi dacă vor asta.

Anul trecut au fost adevărate serenade în cartier. S-a jucat capra, ursul, cioara şi alte scene “tradiţionale”, fară niciun haz, din care nimeni nu a înţeles nimic, dar am văzut oameni aruncând bani de la ferestre, poate de dragul spectacolului, poate cu gândul că găştile de colindători îşi vor încheia astfel mai repede reprezentaţiile.  Dar colindătorii se întorceau şi a doua zi şi tot aşa, din decembrie până în ianuarie, cu pieile de urs pe cap sau cu costumele hidoase de capre şi cu tobe şi cu alte chestii zgomotoase.

Într-un Crăciun, totuşi, colindătorii m-au dezarmat. Nu ăia care vin să se joace de-a capra cu trei iezi prin faţa blocului, ci a fost altceva. Au venit la spital unde eu petreceam Ajunul Crăciunului şi încă o grămadă de zile de iarnă, din cauza unui picior rupt de dragul fotbalului. Au cântat pe holul spitalului şi au plecat, asistentele deschiseseră uşile saloanelor  să auzim . A fost fain.

 

Related Posts: