SHARE

Îmi pare rău să o spun, dar devine un oraş din ce în ce mai trist seara. La 11 noaptea numai găştile de maidanezi se agită prin jurul chioşcurilor şi a fast-food-urilor care mai sunt deschise. E linişte totală, spulberată din când în când doar de ecourile lăţoşilor, de lătraturile lor. Nici nu ştiu la ce latră atâta, că în Hunedoara se dă stingerea devreme şi nimeni nu mai face nimic, toată lumea se ascunde în casă.

Pe străzi mai vezi doar măturători şi câteva maşini care trec aşa, ca să nu zici că oraşul e cu totul părăsit. Şi beţivi din ăia trişti, posomorâţi, nu cheflii veseli. În Hunedoara, lumea bea de necaz, nu de veselie. Bea şi de bucurie, din când în când, dar după chipurile celor pe care îi întâlneşti pe străzi la ore târzii îţi dai seama uşor cine deţine majoritatea. Poate se întâmplă astea, cu tristeţea şi pustiul, pentru că a venit toamna, E frig seara, a început şcoala… Mai sunt motive, o să mă gândesc la ele, până atunci nu pot să nu constat că trăim într-o pustietate de oraş. Zici că am fi în Germania, unde lumea se culcă devreme, că a doua zi de dimineaţă merge la lucru. În Hunedoara, ne trezim a doua zi tot şomeri. În general zic.

În oraş, serile nu sunt vesele. Nu în aer liber. E prea liniştit. Atmosfera nu te ajută deloc în nopţile astea. Ar trebui să ne facem un mare de distracţii. Sau să mai facem festivalurile alea, în care puhoiul de hunedoreni se prelinge până în centru şi ocupă terasele. Atunci îţi dai seama că lumea are nevoie de ceva care să o scoată din casă.

Related Posts: