SHARE

Uneori simt nevoia să ies din ritmul ăsta al unei vieţi ocupate cu tot felul, să stau liniştit cum ar veni, fără pietre pe inimă sau fără lucruri de făcut a doua zi sau în următoarele ore şi minute, să pierd timpul aiurea, fără ştiri de , poate doar cu revistele pe care le tot cumpăr şi nu mai apuc să le răsfoiesc, pe care le tot arunc pe bancheta din spate…

Stelele alea despre care tot am scris, oare unde sunt. Cele din nopţile verii, pe care le vezi mai ales de pe câmp, dar poate şi de la fereastră, deşi clar nu cu acelaşi sentiment :).

Suntem prea ocupaţi. Sau viaţa trece prea repede în zilele astea, sau ne grăbim prea mult. (va urma)

Related Posts: